Revelion 2009

Inainte de Revelion:

Hai, coaie.. Chiar aşa?
Discuţie între doi bărbati necunoscuţi, care s-au întâlnit pentru prima dată în baia unui bar. Unul dintre ei vorbeşte la telefon, celălalt e beat lemn.
-Bă.. spune cel beat.
-Scuză-mă o secunda. spune celălalt persoanei de la telefon, apoi spre interlocutorul lui: Da?
-Dacă te invita la Revelion, du-te, fute-o si asta e. Distrează-te.
- (O.O)” ăăă, defapt eu o invitam pe ea la Revelion. *râs isteric*
-Zi-mi, mă, şi mie să râd şi eu!! spuse vocea din telefon.
-Cică, dacă ma inviţi la Revelion să vin să te fut şi asta e. *râs isteric*
-(O.O)” ..... *râs isteric*

După Revelion:

(ora 4.30)
Bună dimineaţa, 2010!
A mai trecut unul .. unul pe care nu vreau să îl las în urmă, vreau să mă agăţ de el pentru totdeauna.. 2009.. anul începutului. Amintirile mi se înghesuie în mintea înceţoşată şi simt nevoi a să vărs. Mă suprasolicită. Vreau să plâng, să râd, să zâmbesc, să urlu, să.. să.
Urc scările şi mă descalţ. Nu mai pot suporta un minut pe spaima-furnicilor. Deschid usa cât de încet se poate, având în vedere că am doar două degete libere pentru a descuia, picioarele mă dor ca naiba şi sunt cam luata de la cele... ei bine, am uitat numarul, dar să spunem: câteva. Câteva pahare de whisky, berea de dinainte de plecare, vodka luată pe fugă şi ce mi-am mai turnat pentru a da un gust cocktail-urilor nonalcoolice, predestinate să-mi faca nervii să danseze pe sârma. Intru în casă, sfârşită, arunc sandalele peste tot mormanul de pantofi de la intrare,făcându-l astfel să semene cu un turn Eiffel din încălţări. Câinele se trezeşte buimăcit şi vine să mă primească înapoi acasă.
-A mai trecut un an.. îi spun amărâtă în timp ce aşez sticla de şampanie, telefonul şi rucsăcelul pe masa din bucătărie. Imi dau jos geaca, o atârn pe unde apuc în cuierul arhiîncărcat de geci, hanorace si pulovere.
Spre marea mea nemulţumire, constat că bunică-mea e încă trează, deci s-a dus ţigara mea de bun-venit. Imi dau ciorapii jos, apoi fusta, maieul şi sutienul şi le arunc care încotro. Mama o sa mă înjure până când n-o să mai ramână nici un nume de sfânt neutilizat şi chiar după aceea. Pun o rochiţă din pânză pe mine, foarte lejeră, dar dealtfel cam urâţică. Ca şi cum m-ar interesa.
Uau. Papucii mei sunt mult mai comfortabili decât mi-i aminteam...
Prima direcţie- baie. Un demachiant mă poate face să mă simt vie, şi simt cum tot ce am avut pe faţă mă strânge după deja 8 ore. Mai simt vag mirosul parfumului când îmi miros încheietura mâinii şi părul trebuie spălat mâine dimineaţă.. defapt astăzi, dar puţin mai încolo. Dacă mai apuc să adorm sunt cea mai fericită. Si vreau să ies mâine. Chiar vreau!
Au! Au, au, au! Piciorul! Aaaaaau!!! Ardeeeee!! Arde... Pffff.. măcar îşi face efectul crema pe care am întins-o pe gambă ca să mă lase durerea aia nesimţită. Dar, la dracu’, arde!
Frate-meu doarme ca lemnul, deci muzica care vine din telefon nu o să-l deranjeze ( nici dacă l-as tunde cu flex-ul nu s-ar trezi.. ) şi piticii mei de pe creier sunt toţi beţi, câţiva s-au luat la bătaie si ceilalţi îmi cântă o turcească de mi-aş da cu ceva în cap numai să nu îi mai aud. Si urechile îmi ţipa, ochii mă ustură, creierul e în moarte clinica şi neuronii sunt duşi de-a binelea. Asta e. Sunt o epava pe două picioare care mai au puţin şi se dezintegrează. Greceştile mă-sii cu cine le-a inventat aşa rapide şi cu DJ-ul care le-a pus în noaptea asta. Ca mie asta îmi lipsea, cocotaţă pe 10 cm. Grecească! Si arăbească!
Gata, aici se termină. Mă duc să mă culc.


...


Sau cel puţin sa încerc.

(ora 14.20, după câteva ore de stat în pat)

Am constatat ceva: Dacă bei ca şi cum ai avea găuri şi a doua zi stai în pat ascultând Vama Veche - Nu am chef azi, nu te mai ridici de-acolo nici plătit.