Pic. Pic. Pic. Die. And. Live.

  Nimic nu e mai infricosator decat linistea. Te tine, te sufoca, te innebuneste. Te zbati in ea fara nici un rost. Pana innebunesti si mai mult. Intr-o liniste completa, paranoica si omniscienta, zgomotul unei picatui de apa izbita de asfalt te poate invia sau surzi. Apoi a doua picatura, a treia picatura, acelasi zgomot obsedant care te tortureaza si intr-un final te omoara in cel mai sadic mod posibil.
   Ca o picatura chinezeasca la nivel psihologic.
   Dar ce se intampla cand depinzi de acea picatura? Cand devine un viciu? Depasesti nivelul extrem al masochismului. Nu mai traiesti pentru a te tortura. Te torturezi pentru a trai.
   Fara acea picatura nu ai putea nici sa traiesti si nici sa mori. Lipsit de ea, mori in timp ce esti viu.
   Spune-mi, tie asta ti se pare viata?

Viata cu Goro =))

   -Alo..
   -Alo..?
   -Ce faaaci?
   -Aaa..bine?
   -Wka.
   -Aaaaaaaa. Wka! Ce faci, mai? N-am mai vorbit de-o viata!
   -Uite, bine. Pe unde esti?
   -Pe la Goro.
   -BUUUUUUNA GOROOOOOO!!!
   -Au urechea.. Cica buna Goro.
   -BUNA WKAAAAAAA!!
   -AU. URECHEA. !!

[...]

   -Eu sunt singurul care are voie sa te dezmembreze.
   -Egoistule!
   -Da, chiar asa, egoistule. Cu Goro scap mai ieftin.
   -Creeeeed..
   -Da, sa stii, eu te torturez. Eu n-am mila.
   -Ma scuzati dom' nazist!
   -Vezi ca stii?

[...]

   -Hai ca eu trebuie sa inchid. Te pup, pa.
   -Te pup si eu.
   -Hai, te pup pe portofel..
   -Pitzipoancoooo..!!
   -Pai te pup pe portfofel. Am invatat si eu o fraza de cacat si simt nevoia sa o repet.
   -Bine, hai ca eu chiar trebuie sa inchid.
   -Ok, pa..
   -Paaa, te pup pe portofel!
   -Hai da-te-n portofelu' ma-tii, Goro!!

Call ended.
1 : 28 : 41.

Oamenii traiesc pentru lucruri simple.

   Ma gandeam azi la lucruri simple. Ce ne-am face fara rutina zilnica pe care o uram atat de mult. Cafeaua fierbinte, in aceeasi cana de care ne-am plictisit, tigara de multe ori uitata in scrumiera, pe care o gasim arsa si o aruncam, adidasii, intotdeauna acelasi drum spre scoala. Aceleasi fete imbatranite, aceiasi colegi, mereu gata sa te faca sa zambesti sau sa-i strangi de gat..acelasi drum inapoi spre casa, acelasi frigider in care te uiti cand ajungi mort de foame, dupa o zi lunga si nenorocita, la fel ca cea ce a trecut. Te duci in baie, aceeasi baie de ieri, acelasi sapun, acelasi sampon, acelasi prosop cald cu care te stergi, periuta de dinti, pasta de dinti, omniprezenta tigara de dinainte de culcare, te bagi in pat, pui capul pe perna cu care te-ai obisnuit, te invelesti si adormi, pentru a te trezi a doua zi dimineata si a o lua de la capat. Cafeaua, tigara, scoala...
   Incercam sa uitam de toate acestea, sa gasim fiecarei zile ceva definitoriu, ceva ce ne scoate din rutina, incercam sa ne inecam in alte ape, incercam sa fim diferiti cu fiecare zi.. dar, inconstient, revenim la aceeasi rutina cu care ne-am obisnuit si care ne ofera siguranta. Ce-am face fara cafeaua care ne ridica din pat? Fara mirosul de tutun impregnat in haine inca de dimineata? Ce-am face fara pretioasa noatra rutina?
   Mereu fugari, mereu in alta parte departe de acasa, mereu altfel. In continua schimbare.
   La un moment dat obosim sa ne schimbam, asa ca reveinm la renegata noastra rutina. Rutina care ne tine in viata.
   De ce sa fugi departe de ceva care oricum ramane in sangele tau, la care oricum te intorci?  Nu mai bine te obisnuiesti? Sa te obisnuiesti cu orasul, cu casa, cu magazinul din colt, cu barul preferat, cu scoala, cu familia, cu prietenii?
   Nu e mai bine asa?
   De ce sa te ascunzi dupa deget. Oricum vei ajunge de unde ai plecat. In acelasi ciclu infinit...
   Traim pentru lucruri simple. Orice gest, orice lucru deplasat ne revigoreaza, dar nu ne face sa ne simtim in siguranta. Vechile obiceiuri mor odata cu tine, niciodata inainte. Accepta-le.