Ma gandeam azi la lucruri simple. Ce ne-am face fara rutina zilnica pe care o uram atat de mult. Cafeaua fierbinte, in aceeasi cana de care ne-am plictisit, tigara de multe ori uitata in scrumiera, pe care o gasim arsa si o aruncam, adidasii, intotdeauna acelasi drum spre scoala. Aceleasi fete imbatranite, aceiasi colegi, mereu gata sa te faca sa zambesti sau sa-i strangi de gat..acelasi drum inapoi spre casa, acelasi frigider in care te uiti cand ajungi mort de foame, dupa o zi lunga si nenorocita, la fel ca cea ce a trecut. Te duci in baie, aceeasi baie de ieri, acelasi sapun, acelasi sampon, acelasi prosop cald cu care te stergi, periuta de dinti, pasta de dinti, omniprezenta tigara de dinainte de culcare, te bagi in pat, pui capul pe perna cu care te-ai obisnuit, te invelesti si adormi, pentru a te trezi a doua zi dimineata si a o lua de la capat. Cafeaua, tigara, scoala...
Incercam sa uitam de toate acestea, sa gasim fiecarei zile ceva definitoriu, ceva ce ne scoate din rutina, incercam sa ne inecam in alte ape, incercam sa fim diferiti cu fiecare zi.. dar, inconstient, revenim la aceeasi rutina cu care ne-am obisnuit si care ne ofera siguranta. Ce-am face fara cafeaua care ne ridica din pat? Fara mirosul de tutun impregnat in haine inca de dimineata? Ce-am face fara pretioasa noatra rutina?
Mereu fugari, mereu in alta parte departe de acasa, mereu altfel. In continua schimbare.
La un moment dat obosim sa ne schimbam, asa ca reveinm la renegata noastra rutina. Rutina care ne tine in viata.
De ce sa fugi departe de ceva care oricum ramane in sangele tau, la care oricum te intorci? Nu mai bine te obisnuiesti? Sa te obisnuiesti cu orasul, cu casa, cu magazinul din colt, cu barul preferat, cu scoala, cu familia, cu prietenii?
Nu e mai bine asa?
De ce sa te ascunzi dupa deget. Oricum vei ajunge de unde ai plecat. In acelasi ciclu infinit...
Traim pentru lucruri simple. Orice gest, orice lucru deplasat ne revigoreaza, dar nu ne face sa ne simtim in siguranta. Vechile obiceiuri mor odata cu tine, niciodata inainte. Accepta-le.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dar nu sunt de acord cu tine! Cum adica rutina ne tine in viata? Cum sa fiu de acord cand imi spui ca trebuie sa accept rutina? Doar pentru ca imi ofera siguranta? Ei, eu am ceva impotriva rutinei, desi sunt o persoana deseori lenesa de fire, care prefera un somn prelungit in locul unei iesiri cu prietenii in oras. Dar simplul cuvant “rutina” te face sa te gandesti automat la ceva ingradit, la o ingradire a libertatii care, oricat de naiv ar suna, ar trebui sa fie totala. Ar trebui sa ne permitem sa facem orice, fara frica de necunoscut, bucurosi ca scapam de blestemata rutina. Bineinteles ca ne obisnuim cu magazinul din colt, cu oamenii care ne inconjoara, dar asta nu ar trebui sa ne opreasca sa dorim a explora taramuri noi, doar de dragul rutinei. E adevarat ca nu vom putea fi niciodata siguri pe noi, pe ce e in jurul nostru dar e un risc care trebuie asumat pentru a ne trai viata fara regrete. Sau cel putin asa cred eu. Ca imi voi putea asuma acel risc atunci cand voi dori. Sunt unele lucruri care trebuiesc facute pentru ca trebuiesc facute (trezitul de dimineata, mersul la scoala... tigara sa stii ca nu e neaparata...), dar nu vreau sa le consider o dependenta, ci o necesitate (bine, nici n-ai cum sa fi dependent de trezitul de dimineata=)) ).
RăspundețiȘtergereEh, oricum... poate am inteles eu gresit... dar sunt uimita sa citesc asa ceva venind din partea ta, care erai mai tot timpul in favoarea a ceea ce s-ar numi “free life”.